there is only one united

Archive for mai, 2013

cine esti conteaza

buna dimineata, buna ziua, buna seara, oriunde va veti afla,

nu demult, am vindut o carte veche pe site-ul romanesc okazii.ro, un fel de eBay neaos. opul, „manastirea tismana”, data din 1903, cu alte cuvinte era suficient de batrin. consider ca am descris corect produsul si ca fotografiile postate au fost relevante. cumparatorul s-a dovedit a fi din tirgu jiu, un barbat ce a prezentat, initial, o vorbire domoala, civilizata.

am trimis tomul prin posta obisnuita, bine ambalat, cu plata ramburs, la ridicarea coletului. destinatarul m-a sunat deindata ce l-a primit, arzind de nerabdare. vocea i s-a iritat insa imediat: „bine dar pe cotor are o banda de scotch!„. „n-am pus-o eu, asa am avut volumul. fisia adeziva se putea vedea si in pozele atasate articolului„, am raspuns. interlocutorul a devenit, brusc, extrem de nervos: „lucrarea doream sa o fac cadou, de Paste, staretului manastirii lainici. cred ca stiti si dumneavoastra cum e sfintul parinte! acum, pot eu sa ma duc cu o carte lipita cu scotch la domnia sa? va trebui sa cheltui alti bani si sa o recopertez„.

sincer, nu cunosc ce fel de om este starostele monasterii respective. insa caut sa examinez situatia si sa-mi fac o imagine. exclud, din analiza, eventualele nuante de gri, n-aveti decit sa le puneti voi daca ele, cu adevarat, pot exista.

* egumenul in cauza ar trebui sa fie, dupa vestirea ce i se facuse, un exceptional crestin. in consecinta, bun la suflet, smerit, fara rautati. cum ar fi putut fi, prin urmare, dumnealui atit de josnic incit sa strimbe din nas la un dar facut, din toata inima, de un mirean care-l pretuieste atita? mai ales ca prinosul ii era dat chiar in Saptamina Mare. in plus, unele imperfectiuni ale cadoului mi se par chiar firesti, avind in vedere ca are peste un secol vechime. daca insa inalta fata bisericeasca este asa de pretentioasa si, ca rezultat, cazuta in pacatul trufiei, atunci n-are decit sa suporte efectele in fata lui Celui de Sus. primeste, oricum, si oprobiul meu.

** posibil totusi ca cetateanul din urbea coloanei infintului sa fi exagerat mult, din stupizenie, si astfel sa-i fi facut, pe nedrept, o reclama proasta staretului manastirii lainici. foarte probabil ca acesta sa fie exact asa cum se cuvine unui ales al lui Dumnezeu, cumsecade, modest, blind.

concluzia mea, gindindu-ma la cele doua personaje, cumparator si staroste, este o reintoarcere, glumeata, la vechea poveste: nu conteaza cine esti. cine esti conteaza…

cu afectiune,

dan carpinisan

Reclame

instrumentist la linguri

draga catalin,

ma bucur foarte mult ca mi-ai scris. pe la 05:30 am primit un mic e-mail de la dana raluca popescu. m-a anuntat mobilul. nu dormeam, evident.

am inceput sa ma gindesc la dana, la dragostea mea pentru ea, la faptul ca ea te-a ales pe tine. apoi m-am gindit la tine si m-am mirat putin ca e destula tacere din partea ta. nu era un repros, ci doar o constatare. pe urma m-au napadit o multime de ginduri, lacrimi si, normal, disperarea.

m-am sculat din pat, pur si simplu ardeau asternuturile. am facut un dus, m-am barbierit si mi-am mai revenit, cit de cit.

ma bucur si pentru ca simbata ai avut o experienta interesanta, chiar daca tiganeasca, la tine, in montreal. tuciurii, in romania, cred ca n-ai uitat, sint recunoscuti ca niste virtuozi, asa ca nu ma mira faptul ca omul tau a performat bine, chiar incintator pe alocuri, minuind chitara. din pacate, oh ce truism! ei vor fi intotdeauna virtuozi si niciodata virtuosi.

dan armeanca e numele lui corect, asta daca el era. nu l-am vazut, pe cuvint, niciodata, niciodata nu l-am auzit cintind dar am auzit de el, e o vedeta aici in patria ta si a mea. macar in poanta: „…ei, am fost si prin tarile nordice, am vizitat Norvegia, Suedia, DanArmeanca„.

nu am prea multe sa comentez la ceea ce mi-a povestit iar aceasta nu pentru ca m-as fi suparat, asa cum presupui. cind ideile cuiva sint clare, cind eu sint, chiar daca nu in totalitate, de acord cu ele, nu vad de ce as mai adauga ceva. doar, asa, ca sa fac conversatie? exista oameni, din pacate (din fericire) am doi prieteni foarte buni in aceasta situatie, care au spiritul aprig al contrazicerii in singe. mie, in schimb, imi plac discutiile cu pistoalele in teaca. cind am inceput sa ma schimb, pe la 35 de ani, am preferat sa devin impaciuitor, arareori agresiv. am pierdut, ca sa citez un fost amic, tot fosforul. apoi am pierdut familia, sanatatea, slujba. poate are legatura, nu stiu.

uneori, e adevarat, am pastrat fitilul scurt, mai ales pentru ocaziile in care prostia devine chiar agasanta, obraznica. vorba lui topirceanu, parca ti-am mai zis-o:

ca ma stie fiecare

sint sfios, ca fata mare

si blajin in obicei.

insa cind ma apar, scapar

ca din cremene scintei!”

acum vreo 20 de ani, la un ospat privat tinut in pastravaria pucioasa si inceput de dimineata, spre seara directorul a chemat sa ne cinte un taraf tiganesc, renumit in tot judetul dimbovita. noi, auditoriul, eram zece persoane, ei erau un violonist, care facea si voce, un tambalagiu si un foarte abil instrumentist la linguri. tigani in virsta, hirsiti in ale petrecerilor, cu un repertoriu exceptional, autentic lautaresc, in special zavaidoc, romica puceanu si siminica, adica crema. personal am ramas mut, mut, de admiratie, ca si tine aseara. a fost incredibil de frumos si de emotionant iar aceasta, pentru cei care aveau, poate, dubii si datorita unui vin alb, bogat, ireprosabil.

a doua zi, pe la amiaza, la o cafea, conducatorul pastravariei m-a luat deoparte si mi-a spus ca e incintat de faptul ca programul organizat de dinsul m-a entuziasmat, cu precadere pasajul muzical. dar cind ne-am despartit, a tinut, musai, sa adauge: „sa nu uiti dane ca, totusi, tiganul ramine tigan si in ziua de Paste„. nu pun anatema, catalin, pe toata „minoritatea vizibila” insa n-am uitat. ba mai mult, de atunci incoace, nici ca i-am putut incontra vreodata vorba…

cu afectiune,

dan carpinisan

http://www.stelian-tanase.ro/zona-libera/zavaidoc-aseara-fusei-la-una/


ronnie o’sullivan

buna dimineata, buna ziua, buna seara, oriunde va veti afla,

ronald antonio o’sullivan s-a intors pe pamint, dupa 365 de zile de absenta, si-a surclasat adversarii si a cistigat, astfel, la inceputul saptaminii in curs, al 5-lea titlu de campion mondial, al doilea la rind.

nu se stie exact unde si-a petrecut cel mai inzestrat jucator de snooker din toate timpurile ultimul an. el spune ca la o ferma de animale. personal, cred ca s-a retras pe planeta sa, salutindu-i, la plecarea si la revenirea pe terra, pe cei doi buni prieteni ai lui, si nu numai, oameni in negru: hi j, hi k. hi ronnie.

succesul lui cincinal si esecul lamentabil al celorlaltor favoriti a determinat, la nicio zi dupa incoronarea englezului, o intilnire de urgenta a „congresului universului extins in lupta impotriva suprematiei lui mister o’sullivan„, adunare importanta din care face parte si reprezentantul romaniei, domnul marius ancuta, altminteri un comentator simpatic.

s-a ajuns, rapid, la concluzia ca asa nu mai merge, ca mister o’sullivan nu poate sa se intinza mai mult la un asa afront. s-au decis masuri de stopare, fara echivoc, a lui ronnie din goana acestuia de a deveni si cel mai medaliat snookerist din vremea larga. in finalul dezbaterilor, pe masa prezidiului au ramas 3 propuneri de modificare a regulamentului competitiei care se desfasoara in teatrul crucible din sheffield, in ceea ce-l priveste pe jucatorul din albion.

1) mister o’sullivan sa fie legat la ochi, in timpul disputelor, cu o basma groasa, opaca, de culoare neagra. „degeaba, nu tine – a vociferat majoritatea celor prezenti. asta o sa dea numai hit and hope sau la doua capete si tot cistiga. altceva trebuie gasit!„.

2) mister o’sullivan sa foloseasca, in locul bastonului de lemn cu care misca bilele pe masa, un fir de spaghetti, bine fiert. astfel, ii va fi greu si sa dea virful achiului cu creta, daramite sa mai si loveasca sferele colorate. „in zadar, nu e buna nici asta. va executa doar stergeri foarte fine si va invinge pe toata lumea

3) pentru pastrarea, cit de cit, a aparentelor si a spiritului jocului, mister o’sullivan va fi obligat sa se deplaseze in jurul mesei in miini si sa tina batul de frasin in gura. desi exista cazuri de oameni celebri care, spre exemplu, au pictat lucrari epocale avind penelul intre buze, consideram ca din postura cu capul in jos, chiar si lui the rocket ii va fi greu sa mai aiba precizia recunoscuta.

ramasa in pronuntare, astazi…„.

eu, ca sa inchei in limbajul snooker-ului, desi imi vine sa strig continuu „come on, ronnie!„, mut de admiratie pentru mister o’sullivan, nu pot decit sa TAC.

cu afectiune,

dan carpinisan


sir alex ferguson

sir alex fergusonbuna dimineata, buna ziua, buna seara, oriunde va veti afla,

Motto: „It was, simply, the best” – John Doe

aflai acuma trista veste, vorba lui topirceanu.

blogul meu se numeste, in cazul in care n-ati bagat de seama, teatrulviseloroldtrafford, legatura directa cu inegalabila mea dragoste care este manchester united football club. trebuie sa o repet, prioritatile mele in viata, daca le-as fi avut pe toate, ar fi fost 1. United 2. kids 3. wife. in plus, aproape un deceniu, mi-am platit cotizatia ca gazetar sportiv. asa ca, bun sau rau condeier, sint obligat sa scriu, pe loc, citeva rinduri, chestie deloc usoara, pe care n-am mai facut-o de 14 ani.

stirea, in esenta, nu-i total neasteptata dar nici ca plutea in aer, precum vocifereaza unii. doar cu doua zile mai devreme, omul creiona, intr-o conferinta de presa, citeva din planurile pentru sezonul urmator. ca echipa e omogena din punct de vedere al valorilor si al virstelor. ca nu va vinde niciun jucator si ca va cumpara maxim doi, acolo unde va simti ca e neaparata nevoie. bineinteles, n-a uitat sa sublinieze, daca piata ii va si permite achizitia.

poate insa ce cei care afirma ca treaba era iminenta au, totusi, dreptate. asertiunile intervievatului nu faceau decit sa marturiseasca, posibil, ca totul la club e ok, macar pentru viitorul apropiat si ca, in consecinta, dumnealui poate sa coboare, linistit, din sa.

sir alex ferguson si-a anuntat retragerea din functia de antrenor a lui man united, dupa 26 de ani epocali. iata cum, cifra 26 (si, implicit, 8) revine in viata mea, caci, spre exemplu, trei persoane importante sint nascute pe 26: in aprilie simina – primul meu amor si prima mea femeie, in iulie tom savu – prietenul care, concret, m-a ajutat cel mai mult in viata si in august ioana – fiinta pe care am iubit-o nespus, dureros, „nu atit pentru ceea ce era ea, ci, indeobste, pentru ceea ce ma facea sa fiu cind eram cu ea„, asa cum minunat blagosloveste garcia marquez.

in ultima perioada, vizionind din pat, la televizor, sau, de patru ori, pe viu, si in romania si in anglia, meciurile lui mufc, l-am certat in nenumarate rinduri, ba chiar l-am suduit. aveam convingerea ca imbatrinise rau, ca la 71 de ani singele nu-i mai iriga corect mintea pentru a vedea clar lucrurile – evitarea, cu obstinatie, a inregimentarii unui mijlocas cit de cit creator e doar una din chestiunile nerezolvate -, ca devenise dictatorial. dar astazi sint trist, caci fara scotian sub coviltirul de plexiglas al diavolilor rosii, nu lumea in general, ci lumea mea va fi si mai saraca.

ce va urma pentru manchester united fara el, cistigatorul a 49 de trofee in cariera? e foarte greu de anticipat. depinde cine il va inlocui si cum va sti succesorul lui sa puna intotdeauna clubul inaintea intereselor si orgoliilor personale ori ale fotbalistilor, asa acum a facut-o, neindoios, saf. baza exista si, din ce se aude, e solida. succes, deci, domnule mostenitor al imperiului united si nu uita, te conjur, ca in lumea larga there is only one united!

sir alex ferguson e nascut pe 31 decembrie, probabil una din cele mai nimerite zile sa spui „la  multi ani„. imi fagaduiesc ca nu voi mai astepta vecinatatea revelioanelor si ca, ori de cite ori va fi aniversarea sau onomastica cuiva, cind voi ura „la multi ani„, ma voi gindi, negresit, si la el. plecaciune, sir alex…

cu multa afectiune,

dan carpinisan

PS: ca o parere personala, insa nu ca un pronostic, as vrea ca inlocuitorul sa fie david moyes si nu mourinho sau vreun alt venetic. moyes e britanic si intelege mai bine decit altii cum sint orinduite lucrurile in regat. mai mult, s-ar putea realiza, astfel, si o continuitate scotiana: sir matt busby, sir alex ferguson si, de ce nu, intr-o buna zi, sir david…

_____________________________________________________________________________________________________________________________________________

Cele 49 de trofee:

ST MIRRENScottish First Division (1): 1976-77.

ABERDEENScottish Premier Division (3): 1979-80, 1983-84, 1984-85.

Scottish Cup (4): 1981-82, 1982-83, 1983-84, 1985-86.

Scottish League Cup (1): 1985-86.

European Cup Winners’ Cup (1): 1982-83.

European Super Cup (1): 1983.

MANCHESTER UNITEDManchester United Premier League (13): 1992-93, 1993-94, 1995-96, 1996-97, 1998-99, 1999-2000, 2000-01, 2002-03, 2006-07, 2007-08, 2008-09, 2010-11, 2012-13.

FA Cup (5): 1989-90, 1993-94, 1995-96, 1998-99, 2003-04.

League Cup (4): 1991-92, 2005-06, 2008-09, 2009-10.

Charity/Community Shield (10): 1990 (shared), 1993, 1994, 1996, 1997, 2003, 2007, 2008, 2010, 2011.

Champions League (2): 1998-99, 2007-08.

European Cup Winners’ Cup (1): 1990-91.

European Super Cup (1): 1991.

Intercontinental Cup (1): 1999.

FIFA Club World Cup (1): 2008.


oua gata pictate

buna dimineata, buna ziua, buna seara, oriunde va veti afla,

motto: „afara, linga veranda, stralucea un piersic inflorit”yasunari kawabata

se zice ca o firma de sticlarie din arad a dat lovitura, inainte de Paste. a scos pe piata oua, de diverse dimensiuni, poleite cu foita de argint sau de aur. pretul unui articol, la raft, nu a depasit 10 dolari americani iar societatea a avut comenzi, numai din acest sortiment, de mii si mii de bucati.

in bucovina, gospodinele au vopsit bio oualele, conform datinei, in Joia Mare. adica n-au folosit chimicale. din strabuni, rodul galinaceelor e boit prin adaugarea in apa fierbinda, a foilor de ceapa sau a nucilor ori a feliilor de sfecla.

mamica mea, toata viata, a inrosit oua in a patra zi din Saptamina Patimilor. utiliza galus, daca va mai aduceti aminte, si destula vreme pastra pe miini si sub unghii o tenta visinie, greu de scos doar cu sapun. uneori, desi eu nu doream asta, mai incondeia si albastru, galben sau verde. nu ma suparam. doamna carpinisan, totusi, terminase facultatea de pictura si design si, in consecinta, ii era cu neputinta sa nu se joace, macar un piculet, cu curcubeele.

anul acesta am hotarit sa petrec Pastele in solitudine. singur m-am dus la Inviere, singur m-am intors si singur sint cind va scriu prezentele rinduri, la un ceas dupa miezul noptii. n-am in frigider ori pe masa nicio bucata traditionala. abia vineri am izbutit sa cumpar un iepurila de ciocolata – cu dinti mari si tinind in labe un morcov cit el de lung -, pe care, cu siguranta, il voi devora, astazi, cu pofta. mi-a trecut prin cap sa iau, de la vreun supermarket, o caseta cu oua gata pictate dar, finalmente, am refuzat ideea. ba mai mult, poate ca, intr-un efort de vointa, as fi putut colora chiar eu. mi-a fost insa teama ca intrebind vinzatoarea „va rog, vopsea rosie pentru oua aveti?” sa nu primesc o replica de genul „ce vorbesti, omule, da’ dichisit mai esti!”…

Hristos a Inviat!

cu multa afectiune,

dan carpinisan

LA PASTI

de George Toparceanu

 

Astazi in sufragerie

Dormitau pe-o farfurie,

Necajite si minjite,

Zece oua inrosite.

Un ou alb, abia ouat,

Cu mirare le-antrebat:

– Ce va este, fratioare,

Picture (Metafile)

Ce va doare?

Nu va ninge, nu va ploua,

Stati gatite-n haina noua,

Parca, Dumnezeu ma ierte,

N-ati fi oua…

– Suntem fierte !!!

Zice-un ou rotund si fraise

Linga pasca cu orez.

Si schimbindu-si brusc alura,

Toate-au inceput cu gura:

– Pin’ la urma tot nu scap!

– Ne gateste de parada.

– Ne ciocneste cap in cap

Si ne zvirle coaja-n strada…

– Ce rusine!

– Ce dezastru!

– Preferam sa fiu omlet!

– Eu, de m-ar fi dat la closca,

Picture (Metafile)

As fi scos un pui albastru…

– Si eu, unul violet…

– Eu, mai bine-ar fi sa tac:

Asa galben sunt, ca-mi vine

Sa-mi inchipui ca pe mine

M-a ouat un cozonac!…

 


stilet in soare

buna dimineata, buna ziua, buna seara, oriunde va veti afla,

am fost saptamina trecuta la „nastase tiriac trophy„. m-am tot gindit, cu invidie, ca marius octavian gaina vede, pe viu, in fiecare ianuarie, la melbourne, „australian open” iar livia popa abia ce s-a desfatat cu exceptionalul turneu feminin de la stuttgart, cistigat de monalisa tenisului, rusoaica maria sharapova.

mi-am ales faza „sferturilor„, intr-o dupa-amiaza de joi, insorita si frumoasa ca o tinara adolescenta. am platit 4 euro (15 ron) pe bilet, extrem de convenabil, si sapte ore m-am delectat efectiv. alaturi de mine, lume civilizata, imbracata stoc, multi cunoscatori ai fenomenului. am remarcat un numar considerabil de tati insotiti de baietii lor, ceea ce m-a deprimat, iarasi, un pic dar, rapid, intr-o pauza de odihna, muzica regretatei amy winehouse m-a repus pe picioare. „they tried to make me go to rehab / I said no, no, no!„. bineinteles ca nu, dear amy, cei ce au incercat sa faca aceasta, desi bine intentionati, erau dusi cu pluta, neintelegind nimic din tine. marele nichita stanescu deschidea, iarna, usa balconului, se intindea pe jos si, ore in sir, privea, afara, dirdiind de frig, spre copacul lui favorit. tu, draga amy, n-ai fost atit de norocoasa, Dumnezeu nu ti-a daruit un arbore al tau si, astfel, au aparut bautura si drogurile.

l-am urmarit pe victor hanescu, inca proaspat, facind un meci apreciat si invingindu-l pe ex-sovieticul mikhail youzhny, unul dintre capii de serie. in amurg, l-am aplaudat si pe horia tecau, impreuna cu noul sau partener de dublu, bielorusul max mirni. cel mai mult insa m-au impresionat copiii de mingi, in special fetitele, care, ceasuri intregi, au parut a fi cele mai serioase si profesioniste persoane de pe pamint. m-am si amuzat, pe infundate, atunci cind arbitrii straini incercau sa pronunte corect, romaneste, 40-15, spre exemplu: „patruzece cincisprezeci„.

am admirat, asadar, un tenis bun, pe alocuri foarte bun, cu lovituri de campion, unele moi si viclene, altele puternice si directe, scinteind ca un stilet in soare. dupa caderea serii, indreptindu-ma catre casa, pe sub platanii batrini ai cotrocenilor, chibzuiam ca vietii nu-i trebuie prea multe mirodenii ca sa fie si minunata. mi-am amintit si ca, nonconformistul tenisman sirb janko tipsarevici – prezent si el la bucuresti- , are tatuat pe brat un citat, inegalabil poate, al lui dostoievski: „intr-o zi, frumusetea va stapini lumea„. macar si pentru o clipa, in ciuda a tot ce se intimpla neguros in prezent pe terra, chiar am fost convins de asta…

cu afectiune,

dan carpinisan

They tried to make me go to rehab
I said no, no, no.
Yes I been black, but when I come back
You wont know, know, know.

I ain’t got the time
And if my daddy thinks im fine
He’s tried to make me go to rehab
I wont go, go, go.

I’d rather be at home with ray
I ain’t got 70 days
Cos there’s nothing, nothing you can teach me
That I can’t learn, from yester halfaway

Didn’t get a lot in class
But I know it don’t come in a shot glass

They’re tryin to make me go to rehab
I said no, no, no
Yes I been black, but when I come back
You wont know, know, know.

I aint got the time,
And if my Daddy thinks im fine,
He’s tried to make me go to rehab,
I wont go, go, go.

The man said, why you think you here?
I said, I got no idea
Im gonna, im gonna loose my baby
So I always keep a bottle near

Said, I just think you’re depressed
Kiss me, yeah baby
And the rest

I’m tryin to make me go to rehab
I said no, no, no
Yes I been black, but when I come back
You wont know, know, know

I don’t ever wanna drink again
I just, ooo, I just need a friend
Im not gonna spend 10 weeks
Have everyone think im on the mend

It’s not just my pride
It’s just til these tears have dried

They’re tryin to make me go to rehab
I said no, no, no
Yes I been black, but when I come back,
You wont know, know, know

I aint got the time,
And if my daddy thinks im fine
He’s tryïng to make me go to rehab
I wont go, go, go.