there is only one united

Archive for iunie, 2016

claudia – maria

buna dimineata, buna ziua, buna seara, oriunde va veti afla,

si, afla, stimabile, ca m-ai prins intr-o perioada cand iubesc, asadar cand sunt extrem de vivace, patrunzator si prolific, in scris, asa ca te-as putea face una cu pamantul”, il avertiza, odata, bardul adrian paunescu pe un individ care cutezase a-l tulbura.

pazea ca muza mi-i fecunda / si cand te-oi prinde / nu te scap / cu sapte rime pe secunda / iti dau la cap”, atentiona un alt stihar admirabil, toparceanu, pe un anume ziarist, care-l dorea atarnat in streang.

oh, ce minunat sa poti sa iei pana si sa asterni unde sau valuri indigo, dupa pofta inimii! desi, aflu ca pentru a incepe “orbitor”, chipesului cartarescu i-a trebuit un martiriu de 7 ani de ganduri si de prefaceri. care va sa zica, nu-i intotdeauna chiar lesne. dar poate ca in cazul versificatorilor lucrurile stau putintel altfel.

domnisoara despre care am sa scriu un singur rand, e a treia poetesa cu care ma intalnesc in spatiul virtual, fara insa a ma fi si cunoscut personal vreodata cu niciuna, din 2012 incoace, de cand am repornit scrisul. pe prima, care m-a abordat, aici, pe blog, o cheama camelia. a fost foarte aproape ca micile noastre dialoguri in orb sa se transforme intr-un inceput de relatie. numai ca, am mai povestit, cu doua zile inaintea primului date mi s-a cerut o poza. m-am conformat iar posibilul viitor comun s-a transformat, mintenas, intr-o mutenie de tintirim. chipul si trupul cameliei eu nu le-am vazut undeva si, ma gandesc ca, fara a fi malitios sau zeflemitor, poate, e mai bine asa. desi, admit, mi-ar fi placut mult sa cunosc, mai indeaproape, o olteanca, asta si in amintirea unei doljence extrem de izbutita, sotia unui fost coleg de gazetarie.

cea de-a doua se numeste irina. o doamna prezentabila, ca multe moldovence, cu o insufletire fermecatoare a scrisului, in special a povestirilor si a versului cu rima. irina a acostat, intr-o seara, pe blogul meu dar, pe termen lung, nu cred ca a vrut ceva lamurit cu mine. nici eu cu ea, astfel ca, pretind, am ramas amici.

ei bine, nu m-am indragostit si n-am cel mai mic motiv sa simt ca, in clipa de fata, trec prin asta. nici nu initiez vreo rafuiala cu vreun jurnalist. in plus, ca mai mereu, inspiratia mea e triplu arida: uscata, neroditoare, stearpa.

totusi, cum, o sa o repet nemarginit, nimic nu e mai frumos pe lumea asta decat o femeie frumoasa, va spun, fara inconjur, ca

pe claudia-maria as putea sa o privesc o mie si una de nopti, pazindu-i visele si iubind la umbra ei…

dc

Reclame

am fost dan / pentru absolut nimeni

buna dimineata, buna ziua, buna seara, oriunde va veti afla,

cand am urnit blogul, la sugestiile puternice ale ioanei si ale lui coli, am decis ca asa voi face, imi voi pune sufletul pe tava, indiferent de consecinte.

nu mint, ma uit regulat pe staisticile aferente. evident, sunt zile in care foile mele sunt rasfoite si altele in care nu. ma uimesc mereu, cand constat ca am fost vizitat de un necunoscut din panama sau ca mi-au fost citite cateva articole de o persoana localizata in azerbaidjan.

am zece urmaritori afisati si, probabil, inca pe atatia care ma lectureaza cat de cat constant.

mi-e groaza sa folosesc facebook-ul pentru scopul pe care-l voi enunta mai jos. de aceea, pe toti cei care vor ajunge la prezenta pagina ii rog frumos ca, de aici inainte, sa nu-mi mai spuna dan, in scris sau verbal – daca ma intalnesc sau imi vorbesc la telefon.

asa am hotarit eu, in aceasta noapte, ca e mai bine, pentru mine.

puteti sa ma apelati cu bai, cu nea, cu omule, cu carpy, cu umflatule, cu boule, cu nenorocitule, chiar cu dumneata, cum doriti. puteti sa ma spurcati cum va vine la gura, o merit din plin, dar, va rog, nu mai imi spuneti dan.

caci dan – prenumele meu de care, odinioara, eram fermecat -, am fost odata. si nu mai sunt. pentru absolut nimeni…

cu multa afectiune,

dc