la sarpele roz

buna dimineata, buna ziua, buna seara, oriunde va veti afla,

nici nu stiu cum sa incep, daramite cum sa continuu. este, probabil, una din cele mai grele relatari din viata mea. o sa caut sa fiu cit se poate de concis si serios, ca un corespondent de razboi.

simbata trecuta a avut loc intilnirea anuala a colegilor de scoala generala. pina la urma, din cauza conditiilor meteorologice extrem de nefavorabile, ploaie si vint, reuniunea s-a tinut, in regim de urgenta, in incinta restaurantului „beirut„, cu specific libanez, de pe racota nr.3 A, colt cu clucerului, asta ca sa-l gasiti mai repede pe gps.

regim oriental, inseamna mincaruri gustoase, racoroase, satioase dar, in acelasi timp, atentie, interdictie la comercializarea de alcool. totusi, fiecare a primit permisiunea sa-si aduca de acasa bauturica favorita. asa se face ca mesele s-au umplut de sticle si carafe cu vin, vermuturi, wiskeane, vodci si alte udaturi. s-a fumat tigara normala iar unii au prizat hasis. la un moment dat, intre doua feluri de mincare, au aparut, frumos impachetate, si niste bomboane de ecstasy. n-a refuzat aproape nimeni.

insa, pe la 22:00, cind petrecerea era mai in toi, molanul mai aprig si mintile mai infierbintate, in localul cu pricina s-a dat stingerea. obiceiul casei. un muget de protest s-a propagat peste intreg cartierul 1 Mai. „cum, abia ne incinsesem! si ce naiba facem, ne culcam odata cu gainile?„. nici vorba! fratii teodorescu, mihai si paul, invitati speciali, aveau un backup. rezervasera o masa rotunda si mare cit un heliport la „sarpele roz„. „sarpele roz” nu e „sarpele rosu” (ala s-a inchis, demult), e fostul „marul de aur„, din piata victoriei. la nici un kilometru distanta.

unii, adica mai toate perechile, s-au retras, la brat, spre case, convinsi de ideea ca familia ramine celula societatii. restul s-a organizat spre noul punct de distractie, care promitea mult. asa avea sa si fie!

eu nu mai fusesem niciodata acolo. eram excitat si muream de curiozitate. numai ca, „sarpele roz” e genul de santan care iti suge si energiile si banii. nicio problema! cu ajutorul lui mihai t, mare meserias pe la ibm romania, am spart, in citeva minutele, doua bancomate si am facut rost de pesin. a pile of money. am intrat, lasind cite 100 de euro receptionerului. cum ne-am asezat, au aparut vinzatorii de vise. am luat un kilogram de cocaina, pe care l-am impartit mintenas in liniute si am inceput sa ne pudram nasurile. ne-am mirat de culoarea cam galbui-portocalie a marfii dar unul dintre dealeri ne-a lamurit: „acum avem si cu aroma de banane„. perfect.

am comandat un roze scump si sampanie la frapiera plina. citeva din fete si-au luat papanasi. se cunoaste din batrini, papanasii merg foarte bine cu stupefiantele. astfel, sexul slab s-a dezlantuit, alaturi de gemenii teodorescu. denisa a, liliana, mihaela i, florentina, andra, surorile dragulanescu (virginica a venit si cu sotul, don pasquale, un vero mafioso) au invadat ringul de dans, clocotind de antren. muzica doamnei catanga razbatea pin’ la ploiesti, consumatorii bateau din palme, tropaiau extaziati, mindrele noastre se roteau in ritm nebun, aruncindu-si hainele.

eram inmarmurit! nu-mi venea sa cred ce mi se intimpla. la un moment dat, rodovica s-a apropiat de mine si mi-a propus s-o facem chiar acolo, pe loc. un trenulet m-a prins insa in mersul lui si m-am pomenit, in citeva momente, leganindu-ma, cheek to cheek, cu mihaela, apoi, cu denisa, apoi cu liliana si denisa impreuna, in miscari languroase, atitatoare. toate simturile mi se trezisera, traiam, din nou, dupa multi ani, cu adevarat. cineva m-a filmat si a promis ca trimite inregistrarea la „animal planet„. se va putea urmari seara, in ciclul „specii curioase: astazi, hipopotamul zglobiu„.

ultimul lucru pe care-l tin minte este ca liliana gabriela mi-a cerut sa comandam un taxi si sa ne carabanim de acolo.

m-am desteptat abia in noaptea de duminica spre luni, in propriul pat, cu asternutul facut ghem. imi curgea saliva din gura, mi-era grozav de rau, ma dureau toate oasele, in special soldul sting. m-am tirit pina la buda, am vomitat o data, apoi iarasi. mi-era o scirba totala de mine. ma consideram un nemernic, unul care, intr-adevar, isi merita soarta. am scos pistolul din sertarul biroului si l-am proptit in timpla. am zabovit, asa, pret de un ceas, cu piedica deblocata. dar sint atit de fricos ca nici curajul sa ma omor nu l-am avut. sau, poate, ar fi trebuit sa spun ca numai cei curajosi stiu cit le e de frica. in fine…

razgindindu-ma, am iesit afara, in zorii umezi, si am tras, de citeva ori, cu arma, in sus. am asteptat si, curind, au inceput sa cada bucatele de stele. am luat citeva, le-am dat o forma si le-am atasat unui e-mail pe care l-am trimis, hat departe, dragei mele. m-am simtit, fulgerator, dezlegat.

prietenul vostru,

dan carpinisan

Songwriters: KNOPFLER, MARK

Here comes Johnny singing oldies, goldies
Be-Bop-A-Lula, Baby What I Say
Here comes Johnny singing I Gotta Woman
Down in the tunnels, trying to make it pay
He got the action, he got the motion
Oh Yeah the boy can play
Dedication devotion
Turning all the night time into the day

He do the song about the sweet lovin’ woman
He do the song about the knife
He do the walk, he do the walk of life, yeah he do the walk of life

Here comes Johnny and he’ll tell you the story
Hand me down my walkin’ shoes
Here comes Johnny with the power and the glory
Backbeat the talkin’ blues
He got the action, he got the motion
Oh Yeah the boy can play
Dedication devotion
Turning all the night time into the day

He do the song about the sweet lovin’ woman
He do the song about the knife
He do the walk, he do the walk of life, yeah he do the walk of life

Here comes Johnny singing oldies, goldies
Be-Bop-A-Lula, Baby What I Say
Here comes Johnny singing I Gotta Woman
Down in the tunnels, trying to make it pay
He got the action, he got the motion
Oh Yeah the boy can play
Dedication devotion
Turning all the night time into the day

And after all the violence and double talk
There’s just a song in all the trouble and the strife
You do the walk, you do the walk of life, yeah he do the walk of life