chiar si acum

buna dimineata, buna ziua, buna seara, oriunde va veti afla

simina craita fluture, v-am mai amintit parca, a fost prima mea girlfriend adevarata si, totodata, cea dintii femeie iar aici nu neglijez, in niciun fel, puritatea ei, ba chiar o afirm.

ea s-a personificat intr-unul din multele cadouri primite de subsemnatul de la Cel de Sus si, ca mai mereu, unul pe care atingerea mea l-a transformat in cenusa. m-am gindit, in ultima vreme, la cele afirmate de catalin zimbresteanu, cum ca el venea cu placere si la scoala generala si la liceu, nu neaparat pentru invatatura, cit pentru faptul ca se distra pe cinste, adica se simtea bine. admit ca trebuie sa il copiez si sa declam acelasi lucru. in plus, mie, gimnaziul mi-a daruit-o pe simina.

miss butterfly, asa cum candid o numeau unii, a intruchipat, sa ma ierte Cerul, o teofanie.  imi iesise in cale cea mai dragalasa si cea mai cumsecade zina. craiasa craita mi-a aratat, cu pasiune si perseverenta, aproape 3 ani, ce inseamna inocenta, bunatatea, rabdarea dar eu intotdeauna m-am eschivat si am cautat vinturile ce bateau in alte directii. mi-e pur si simplu rusine sa enumar aici fie si citeva din coscogeamite magariile pe care i le-am facut. ar fi si jenibil si penant, cred ca si pentru voi, nu doar pentru mine. simina mi-a daruit si un copil – copilul pe care aveam sa nu-l am nicicind -, insa EU am hotarit ca avortul e solutia optima pentru mine iar astazi tresar numai cind mi se spune dan si ma chircesc de durere la ideea ca am aruncat intr-un vas de wc cuvintul tata.

pentru ea, finalmente, tot raul spre bine, caci, vorba lui topirceanu

„ai fi avut si un copil

care, poate, idiotul,

ar fi semanat in totul

cu acel tata imbecil”

atit de mare este blajinitatea siminei incit si azi sint unul dintre prietenii ei – de aceea, la incepuul articolului, pentru deosebirea statutului, am folosit englezescul girlfriend. corespondam, discutam la telefon, ne ajutam reciproc. chiar si acum, in miez de noapte, cind va scriu aceste rinduri, ne mai si chatuim, intrucit diferenta de fus orar ny – bucuresti permite si arta electronica a conversatiei. ma stradui sa repar dar stiu ca raul a fost prea mare si geaba chituiesc pe ici, pe colo. oricum, nadajduiesc, repet, ca, posibil, Dumnezeu, impreuna cu ea, ma vor salva, cumva, intr-o zi.

cu afectiune,

dan carpinisan

PS: ca sa o lamurim: foto de sfirsit de liceu, il caragiale bucuresti, iunie 1982. eu sint singurul baiat cu ochelari iar simina este singura persoana care nu se uita la voi….

So, so you think you can tell Heaven from Hell,
blue skies from pain.
Can you tell a green field from a cold steel rail?
A smile from a veil?
Do you think you can tell?
And did they get you to trade your heroes for ghosts?
Hot ashes for trees?
Hot air for a cool breeze?
Cold comfort for change?
And did you exchange a walk on part in the war for a lead role in a cage?
How I wish, how I wish you were here.
We’re just two lost souls swimming in a fish bowl, year after year,
Running over the same old ground.
What have you found? The same old fears.
Wïsh you were here.