intr-un echilibru instabil

buna dimineata, buna ziua, buna seara, oriunde va veti afla,

categoric, v-ati prins si voi, nu sint un tip fidel. pai cum altfel? acum imi batea inima pentru ivonna, peste o saptamina pentru maria, peste o luna pentru dana raluca, acestora urmindu-le, intr-un sir parca fara de sfirsit, gabriela liliana, carmen, corina, simina, renata, dana, magda, alina, elena liliana, adelina, anca, rodica, ioana. si-ar mai fi si altele, drept va spun.

citeva exemple. prin ’90, eram topit dupa meg ryan dar si buclata papusica si-a aflat, repejor, o rivala: sharone stone, care, cu ce a facut in „basic instinct„, mai ales cu forfecarea picioarelor, m-a dat gata. cu superinteligenta americana am avut o relatie destul de lunga dar faptul ca ea era mai mereu ocupata cu cinematografia, pe mapamond iar eu ma aflam permanent pe stadioane, la meciuri, ca gazetar, a facut ca legatura sa se rupa. apoi m-am oprit la gwyneth paltrow, pe care, ulterior, am inlocuit-o cu keira knightley dar le-am pastrat un loc in suflet si lui kate beckinsale, sandra bullock ori, da, J Lo. plus iubirile mele din sport, mai ales din tenis, elena dementieva, maria sharapova, maria kirilenko, julia georges sau zina atletelor, jessica ennis. basca o basculanta de prezentatoare autohtone, majoritatea andree: marin banica, berecleanu, marinescu, raicu etc.

recent, m-am amorezat lulea de actrita canadiana sarah polley, in special pentru prestatia ei, alaturi de exceptionalul tim robbins, din „viata secreta a cuvintelor„. saptamina trecuta mi-a cazut cu tronc o frantuzoaica, anne consigny, exact de virsta mea, care e foarte skinny si arata si joaca bestial. am vazut-o in „E-Love„, rolul lui paule zakmann ori al antigonei, cum doriti. pur si simplu disperat, am incercat sa o sun insa avea mobilul inchis. m-am consolat cu niste etnobotanice, adica un ceai de tei, si, asa, am adormit impacat.

oh, dar era sa o uit pe draga mea! de curind, ea m-a poreclit „prichindelul chihlimbar„. de ce? pai, cred, „prichindel„, nu pentru volum, ci pentru genul meu copilaros iar „chihlimbar” deoarece, fiind ceva fosil, sint mai greu de gasit si, astfel, mai pretios. asadar, iata un alt caz, cine tine la mine, ma socoteste la adevarata valoare.

care va sa zica, sint un incurabil indragostit. va fac o mare dastainuire. am mers pina intr-acolo incit mi-a cazut cu tronc si un barbat. richard gere. primii fiori m-au incercat in „pretty woman” insa sageata lui cupidon m-a strapuns definitiv in „mister jones„, o pelicula pe care as revedea-o la nesfirsit. in film, tineti minte?, omul era atras de vazduh, de icar, se suia pe toate ‘coperisurile. asa am facut si eu in toamna lui 1999. avind insa rau de inaltime, m-am urcat doar pe garduletul de beton ce imprejmuieste parcul „gradina icoanei„. mi-am deschis bratele si, intr-un echilibru instabil, am imitat zborul, spre amuzamentul, insotit de aplauze si exclamatii apreciative, al trecatorilor din zona. imi amintesc ca era o dupa-amiaza splendida si eu ma simteam fericit. peste numai doua ceasuri, o eternitate insa la vremea aceea, urma sa ma intilnesc cu ioana…

cu multa afectiune,

dan carpinisan